VINE CRĂCIUNUL, ȘI TOTUȘI … PARCĂ N-AR VENI…
…nu vi se pare ? Vremurile nu mai sunt cum erau demult, nici iernile, nici decembrie, nici sărbătorile, parcă nici oamenii…Astăzi, decembrie vine far’ de zăpada, plină de griji, de nevoi, de teamă, de invidie, de răutate…Bisericile sunt pline de oameni cu sufletul gol, străzile sunt pustii, orașul ,deși gătit cu lumini de sărbătoare, este trist, ursuz la prăvălirea nopții…Erau vremuri frumoase, un timp în care omul era mai aproape de oameni, iar ulița era prilej de bucurie…Astăzi, suntem ocupați, atât de ocupați că nici Nașterea Mântuitorului nu ne mai oprește din drumul nostru spre nicăieri… Nu mai avem vreme nici pentru sărbători, nici să zâmbim, nici să dăruim…Nu mai avem vreme iar în nesimțirea noastră, nici nu mai simțim că bate la ușă Crăciunul…