Valea anilor de demult... ...cu lume zâmbind pe străzi, cu blocuri locuite, cu piețe pline, cu nădejde-n ochi... Așa era Valea pe vremuri, în anii de demult. Orașele, străzile, casele, oamenii, toți eram parcă altfel...Mii de tineri, pe câteva sute de metri patrați, în fiecare seară: Lotus, Vegas, Vox Montis, Magic, baru’ lu’ nea Bonea, Cina, Hai-Ho...Imi aduc aminte ce lume era pe toate stadioanele (Jiul Petroșani, Parângul Lonea, Minerul Lupeni, AS Paroșeni). Ce duminici…

Mă dor casele părăsite, mă dor holdele nelucrate… Ce triste sunt casele în care nimeni nu mai este…Întotdeauna când trec pe lângă o bătătură părăsită mă gândesc că aici, cândva, se deschidea poarta-n fiecare dimineață, se nășteau povești, se cina, era lumea unor vieți…Câte Invieri, câte seri de Ajun s-or fi strecurat prin negura vremurilor, între pereții acestei case, îmi spun…Cei care au fost înainte, nu mai sunt, cei de astăzi, nu sunt…În vremurile pe…

Ce ierni am mai trăit cândva... ... făr' de griji, făr' de socoteli, făr' de toate câte acum îmi prisosesc! Erau alte ierni în satul unde am crescut, cătun de munte sub streașina Parângului. Sărbătorile veneau cu ulița plină, cu satul înmărmurit sub albul lui decembrie, cu hornuri fumegând și oameni primenindu-și casele pentru întâmpinarea Pruncului Sfânt...Mama nu își mai vedea capul în săptămâna Crăciunului de atâta treabă: când îngălbenea podeaua, când scotea colacii din…

La poalele Cerului, Agapia Veche... Prin părțile Neamțului merg de multă vreme…Auzisem despre aceste locuri, despre mănăstiri, despre Cetatea Neamțului, despre Ozana frumos curgătoare, despre bojdeuca lui Creangă, despre pădurea argintată a Eminului ori despre casa cu prispă din Târgu Neamț a fermecătoarei Veronica Micle. Nu ajunsesem însă niciodată aici și copil fiind, nici nu prea nădăjduiam…Au trecut anii și într-o toamnă târzie, când crapă coaja de pe nucă s-a ivit și prilejul…. Era ziua…

Vine Crăciunul și totuși parcă n-ar veni... ...nu vi se pare ? Vremurile nu mai sunt cum erau cândva, nici decembrie, nici iernile, nici sărbătorile, parcă nici lumea...Astăzi, decembrie vine făr’ de zurgălăi, plină de griji, de nevoi, de teamă, de invidie, de răutate...Bisericile sunt pline de oameni cu sufletul gol, străzile sunt pustii, orașul deși gătit cu lumini de sărbătoare, este trist, ursuz la prăvălirea nopții...Nici zăpada parcă nu mai este albă, ascunde sub…

Suflete, iar e Crăciun ! ...peste vise făcute scrum, suflete, iar e Crăciun! Sub negura vremurilor, albul sărbătorii s-a așezat în sufletul fiecăruia...,peste tristeți ce ne dor, se așterne colind înălțător. Nimic nu poate tulbura sufletul primenit la vremea Crăciunului. Sub fereastra fiecăruia poate sunt zăpezi, poate sunt noroaie, bucurii sau tristeți, lacrimi sau zâmbete, împliniri sau așteptări, însă...Suflete iar e Crăciun!... Ca și voi, în vremea sărbătorilor nu uit să mă gândesc la cei…

Ce ierni am mai trăit cândva... ... făr' de griji, făr' de socoteli, făr' de toate câte acum îmi prisosesc! Erau alte ierni în satul unde am crescut, cătun de munte sub streașina Parângului. Sărbătorile veneau cu ulița plină, cu satul înmărmurit sub albul lui decembrie, cu hornuri fumegând și oameni primenindu-și casele pentru întâmpinarea Pruncului Sfânt...Mama nu își mai vedea capul în săptămâna Crăciunului de atâta treabă: când îngălbenea podeaua, când scotea colacii din…