Facebook- uliţa satului unde tot prostu’ strigă...

“Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”, spune Umberto Eco. Aşa şi este. Oricine poate spune orice, nu este nevoie decât de o tastatură şi o conexiune la internet. Gurguiat pe smartphone, românu’ postează, îşi dă cu părerea despre absolut orice. Este plin mediul virtual de oameni suferinzi de o acută formă de “atotştiutor”. Am văzut cum BRUNETIKA SEXXY_69 era vehementă pe facebook împotriva Sfântului Pavel, îl contrazicea pentru că nu-i convenea. Culmea, avea peste 400 de aprecieri, like-uri cum s-ar zice. Sunt oameni cu multiple competenţe: în medicină, construcţii, politică, grădinărit, aventuri sub plapumă, jurnalism... 

În numele libertăţii de opinie, esti făcut cu ou, oţet, bulion şi zamă de varză, făr’ de argumente, de către unu’ din popor pitit în spatele unui cont de cele mai multe ori fals. Paradoxal, multora li se pare absolut normal acest lucru. Sigur că nu este normal, dimpotrivă, este absolut nefiresc. 

John Stuart Mill, părintele filozofiei utilitariste, spunea că: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt!”

Eco mai zice: "Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor”.