Copii făr’ de copilărie... 

Este vorba despre copiii zilelor noastre.Sigur că au, au...,au tot ceea ce le trebuie, însă ceva le lipseşte, copilăria.Tableta a luat locul cărţilor, reţelele de socializare ne-au înlăturat prietenii de la scară, ori de pe uliţă, mingea este uitată, iar despre “lapte-gros”, cine mai ştie ? Coarda o mai sare cineva ? Nici măcar gardul.Sigur, pentru toate este o vreme, şi copilăria are vremea ei...Cunosc multe familii care oferă copiilor tot ce îşi doresc, de la vârste fragede, 2-3 ani sunt suiţi în avion, duşi în concedii, plimbaţi prin mall-uri, răsfăţaţi...Oare aşa este copilăria ? Nu cred...Eu zic, copilăria este cu copilării, cu julituri în genunchi, cu muci la nas, cu cerneală pe degete, cu boacăne, cu veri la ţară, cu îngheţata din colţ, cu vacanţe-n grădina bunicii...Copilul de astăzi, nu mai este copilul de ieri, imi este teamă de copilul de mâine...Aţi văzut ? Copiii nu mai glumesc, fac băşcălie. Acasă, parinţii îşi încurajează copiii să fie cei mai buni, sunt crescuţi într-un mediu concurenţial, puţini îşi mai educă copiii să fie îngăduitori, buni, respectuoşi. Nu am copii, văd însă ce se întâmplă în jur.Vremurile de pe urmă, nu nasc, fabrică un alt copil, un copil făr’ de copilărie...